Trăiască România…

Unul te-njură, altul se supără, unul se crede superior, altul e idiot…de fapt, mai toți sunt niște frustrați, nemulțumiți, stresați la maxim…cu priviri bovine și triste, cu umerii apăsați de grijile cotidiene.
Așa a ajuns iubitul nostru București, altădată mândria țării și a lui Ceaușescu, Orașul Închis, Orașul lnterzis…în care nu puteai locui decât în gazdă sau eventual la cămin, dacă nu aveai buletin de Bucale.
Orașul cu a doua construcție ca mărime din lume, Micuțul Paris din perioada interbelică a devenit dintr-odată capitala nervilor inutili, a corupților, a paznicilor, a taximetriștilor, a curvelor de la colț de stradă și a pițipoancelor devenite peste noapte vedete tv.
A devenit rampa de lansare a manelelor și a târfelor transformate subit în doamne, tărâmul drogurilor proaste și ieftine, a etnobotanicelor ( susținute din umbră ), a casino-urilor, a farmaciilor dubiose, a băncilor falimentare, a clădirilor fără bun gust, a cokalarilor, a kitsh-ului la tot pasul 🙁 .
Bucureștiul a devenit căminul tuturor, mama răniților, Capitala Speranței.
Km 0 al corupției.
Orașul în care s-a născut minciuna.
București ora exactă, unde vine lumea toată.
Speranța nu lasă oamenii să moară liniștiți, cucuveaua cântă de mulți anil la Cotroceni, Casa Poporului nu a fost, nu e și nici nu va fi vreodată a poporului, ci a lor, a celor ce ne conduc.
Trăiască România!

Singuri venim pe lume…

Singuri venim pe lume, singuri plecăm din ea.
Știm când venim dar niciodată când vom pleca.
Iubim și suntem iubiți, trăim fără să ne pese, ca și când nu am muri niciodată.
Plecăm, lăsând un gol ce nu va putea fi înlocuit de nimeni.
Din nefericire, pt.mulți nu am existat vreodată.

Ideal…

Ideal este să puteți recunoaște că infidelitatea este o alegere voită.
Ținând cont de frumusețea femeilor, pt.bărbați este foarte greu să poată rezista tentațiilor.
E o prostie să crezi că întotdeauna bărbații caută la altă femeie ceea ce nu are acasă.
Asta nu e decât o scuză, pt.că totul depinde de caracterul, educația și voința fiecărui individ în parte, restul sunt povești.
Doar oamenii slabi înșeală.
Din păcate foarte mulți oameni doar cred că și-au găsit jumătatea și asta din cauza superficialității cu care tratează încă de la început o relație.
Majoritatea confundă plăcerea sau atracția fizică cu dragostea.
A iubi cu adevărat pe cineva înseamnă multe.
Dragostea implică dovezi, respect, sentimente și timp de cunoaștere reciprocă.
Despre femei nu pot vorbi pt.că nu știu cum este să fi în pielea lor 🙂 .
Nimeni nu poate dezvălui mai bine ca femeia, ceea ce este în sufletul lor.
Tuturor vă doresc o primăvară minunată!

Nu cred că există sportiv pe lumea asta…

Nu cred că există sportiv pe lumea asta care să nu-și dorească să câștige sau care să lupte pt.a fi învins.
Fiecare în parte luptă pt.victorie, nu pt.eșec.
Oricine poate avea o zi mai bună sau mai rea.
Victoria ține de foarte mulți factori.
Victoria nu ține doar de dorința de a învinge…pe care o au toți luptătorii în sânge, ci și de modul de abordare a partidei, de modul pregătire, de starea și forma fizică a momentului, de tehnică, de experiență, de vârstă, de curajul și inima fiecărui luptător și de medicația folosită.
Calitatea dă calitate.
Nu există cale de mijloc.
Nimeni nu s-a născut învingător, așa cum nu toți știu să câștige.
Învingători sunt numai cei ce aleg să lupte, nu cei ce vorbesc de pe margine.

Cine nu învață din greșelile trecutului, merită tot ce li se întâmplă pe viitor.

An de an cu pantalonii în vine…

Insomnii….

An de an, iarna ne arată frumusețea, lipsurile și fațetele ascunse ale Bucureștilor.
Nu descoperim nimic nou sub soare, ci doar faptul că autoritățile sunt de fiecare dată prinse pe picior greșit, cu pantalonii în vine.
Surprinderea lor este de neânțeles, ținând cont de faptul că iarna este unul dintre cele patru anotimpuri, ce vrem,nu vrem…se întoarce mereu pe plaiurile noastre mioritice, cu ale ei capricii.
Să fii surprins de ceva care se întâmplă inevitabil, în mod frecvent, mi se pare o mare nesimțire și un dezinteres total sau, poate că aici e tactica lor :

…lași zăpada să cadă din abundență, nu faci mai nimic decât după ce totul este blocat…și uite cum se nasc eroii salvatori Bine’nțeles că eforturile și cheltuielile sunt cu mult mai mari decât cele estimate.
Într-un final, după toate nemulțumirile, lumea e fericită fiindcă poate circula lejer printre nămeți. Deci iarnă de iarnă auroritățile, mă rog, capii gen Firea și cei din anturajul lor…își umplu substanțial buzunarele, sporindu-și rapid veniturile.
Viața merge înainte, până la următoarea zăpadă…și tot așa.
Doar oamenii dispar.
Timpul, ca și vremea nu iartă pe nimeni și trece peste toți cu bune și rele.
Bucureștiul e minunat iar oamenii se bucură de farmecul lui dâmbovițean.

În viață…

În viață trecem pe lângă oameni buni dar de cele mai multe ori ne oprim în dreptul celor răi.
Întâlnim oameni în care ne dorim să credem, în care ne punem speranțe, în care investim sentimente, timp şi bani.
Sunt oameni care suferă pt.noi, sunt oameni care ne provoacă suferințe și dezamăgiri.
Ne fac să ne pierdem încrederea în semeni şi în noi…ne ne răpesc pofta de viață…ne fură zâmbetul de pe față…ne îndepărtează fericirea de sufletele noastre…ne transformă noaptea în zi şi ziua în noapte…ne sperie inima, sfâşiindune-o în zeci de bucăți…ne macină sufletul în lupte interioare.

Chiar dacă uneori…

Chiar daca uneori nu ne vedem prea des cu cei dragi, nu inseamna ca am uitat de ei.
Suntem linistiti stiind ca undeva, departe, există și bate o inima pe care o iubim.
Linistea ne dispare numai in clipa când acea persoana draga moare, iar dorul ne este infinit mai mare.
La fel si regretul ca nu am fost mult mai aproape de ea, pe cat ar fi trebuit.

Fiecare își dorește să meargă spre mai bine…

Fiecare își dorește să meargă spre mai bine. Puțini sunt cei ce încearcă să schimbe ceva în jurul lor și și mai puțini sunt cei ce pot face asta.
Majoritatea au ales să plece, să fugă dintr-un loc în care nu mai exista nici o speranță de mai bine pt.ei.
Au plecat fără nici un regret, din locul unde s-au născut, pt.a merge într-un alt loc ostil și plin de necunoscut. Forța și puterea lor, însușite încă din vremurile tulburi a le copilăriei, le-au dat puterea de a trece peste orice și de a se putea adapta mediului ales.
În timp, totul a devenit normal și nici unul nu ar mai putea trăi în locul de baștină.
Doar noi, cei ce am rămas statornici, ne-am cimentat și mai profund în pământul străbunilor noștrii.
Am rămas doar cu visele, dorințele și amintirile noastre.
Ne bucurăm de orice lucru mărunt, de rude…care mai sunt…de prieteni și de orice ne aduce satisfacție.
Trăim fără gândul că vom stăpâni pământul și nu vrem să apucăm veșnicia.
Suntem noi, cei de lângă ați plecat voi.
Amintirile nu ni le pot lua nimeni.
Eu, cel de aici, sunt mândru că undeva, într-un colț de lume, am prieteni care au avut curajul să plece de lângă noi și au ajuns să fie bine.
Mai trist era să fi auzit că ați sărit din lac în puț…dar cum nimeni n-a fugit din America în Rusia, mă bucur că nu locuiți în Siberia 😂

Orice eșec…

Orice eșec, orice trădare, orice dezamăgire îți poate stoarce în orice clipă o lacrimă.
Suntem expuși mai tot timpul, de multe ori din nepăsare sau din prea multă încredere în oameni.
Cea mai mare durere nu e provocată de străini, ci de cei apropiați, cei în care avem orbește, încredere deplină 🙁 .
Greșelile, ca și iertarea sunt lucruri inevitabile ce țin foarte mult de caracter, de educație sau de tine ca om.
Nimic nu poate fi uitat, așa cum nimic nu trebuie trecut cu vederea.
De aceea chiar și cel mai mic amănunt contează.
Uneori, erorile în calcule pot duce la greșeli neintenționate, iremediabile.
Prostia, indolența și dezinteresul, alunecă cu ușurință, rapid pe panta abruptă a greșelii.
Iertarea este de cele mai multe ori o slăbiciune, dar deseori o dovadă de mare inteligență, educație și tărie de caracter.
Depinde de situație și diferă de la un individ la altul.
Cine Doamne iartă-mă, să mai înțeleagă creaturile astea numite oameni?
Cine?

Vă consumați degeaba…

Vă consumați degeaba… oamenii nu sunt cum am vrea noi să fie.
Oamenii sunt niște animale inteligente, deosebit de viclene și de imprevizibile.
Controlul și caracterul lor este în mare parte influențat de intelect, de educație și de mediul în care au trăit și sau dezvoltat ca indivizi.
A cere prostului ce n-are, ai cere needucatului cultură, a cere nebunului logică, este o mare greșeală pe care foarte mulți dintre noi încă o mai fac.
Nu poți să înveți porcul la 40 de ani să mănânce cu furculița, să fie manierat, să cânte la vreun instrument, sau să recite din Eminescu !
Te va privi bovin, cu ochi vicleni, iscoditori și nedumerit se va întreba în sinea lui, ce urmărești, ce vrei de la el sau unde vrei să ajungi!
Dintotdeauna, frustrările și răbufnirile prostului au întrecut
cu mult bunătatea omului cinstit.
De când e lumea, oamenii nu sau înțeles și sau mâncat între ei ca niște fiare sălbatice.
De când e lumea au fost, sunt și vor mai fi războaie.
De când e lumea, a existat și dragoste și ură și împăcare. De când e lumea, femeia a fost cauza tuturor relelor. Femei ea e și Înger și Diavol, și mamă și soră și soție și amantă. Dintotdeauna a fost greu pt.orice bărbat dă împace și capra și varza.
Interesele ne fac să ne certăm și tot ele ne împacă.
Supărările și necazurile sunt lucruri firești, inevitabile ce fac parte din viață.
Nimeni nu poate scăpa de ele.
Învățați să le depășiți, să le lăsați în urmă fără regrete.
Fericiți sunt doar acei oameni care nu uită și nu ezită să zâmbească, să râdă, să atingă, să mângâie, să strângă în brațe, să iubească, să aline, să asculte și să dăruiască ( chiar și din puținul pe care îl au) .
Ar trebui să ne intereseze mai puțin despre ce fac alții și mai mult de ce facem noi.
Ar trebui să uităm de bârfă și invidie.
Ar trebui să fim mai harnici, mai preocupați de binele nostru al tuturor.
Ar trebui să facem mult mai multe lucruri bune.
Ar trebui să nu uităm de cinste și onoare.
Ar trebui…multe ar trebui!