Pe drumul lung al vieții…

Pe lungul drum al vieții
Ce trece prea ușor,
Lăsăm din suflet porții,
Murind încetișor
Și ne trezim deodată,
Bătrâni neputincioși,
Uitând că într-o viață
Sunt și mulți ani frumoși.

Să nu uităm….

Să nu uităm c-am fost copii
Și-aproape toți ne-am bucurat de jucării.
Cum să uităm iernile grele,
Când fericiți treceam prin ele,
Cum am putea să uităm de Crăciun
Când și cel rău…pt.o zi se transforma în bun,
Cum să uităm că ne jucam cu sania în drum
Și că de viață noi ne bucuram
Cu mult mai mult decât acum,
Cum să-i uităm pe cei ce ne-au iubit,
Căci unii dintre ei,
De mult ne-au părăsit.
Cum am putea,
La fulgi noi să privim
Și de copilăria noastră dragă
Să nu ne amintim.
Cine-ar putea să nu dorească,
Copiilor, copilăria noastră.

Un om cinstit…

Un om cinstit va fi respectat de oricine…chiar şi de hoții care nu pot fi ca el.

De ce…

De ce aproape tot ce îți dorești nu dobândești decât atunci când nu îți mai poate fi de folos sau prea puțin ? O fi ceva în aer…sau în cer ? Nu cauți ce trebuie sau nu stii ce vrei ? Intreb.