Provocare…

Provocare!

De ceva vreme, pe rețelele de socializare se poartă provocările între prietenii virtuali.
Am fost provocat să postez o poză cu mine, dar nu am acceptat.
Nu ar fi fost o imagine care să îmi transpună fericirea, fiindcă era prea departe de mine..
Inițial am vrut să pun un chip tâmp de maimuță, dar m-am gândit că și biata primată are inteligența, ogoliul și rușinea ei, așa că atenția mi s-a îndreptat către o girafă, gândindu-mă că poate fi fix chipul fericirii tipic românesc, privit de la înălțime 🙂 .
M-am răzgândit și gândul mi-a fugit la Dorel.
El e tot timpul vesel, cu un zâmbet veșnic nevinovat, de idiot patologic.
Condus din spate de șefi nevăzuți și de basca lui fermecată de care nu se desparte niciodată, Dorel e capabil și face numai lucruri ce interzic fără intenție (chiar și numai pt. câteva clipe nevinovate) viața celor din jurul lui sau a colegilor de muncă.
Nu e zi de la Dumnezeu să nu apară pe tapet cu ceva nou, altfel cu siguranță n-ar mai fi el și lumea l-ar uita rapid.
Acum de exemplu, de două ore nu am curent.
Nu e curent, nu merge centrala, nu merge centrala, nu e apă caldă, nu e apă caldă, nu merg caloriferele, nu merg caloriferele…înseamnă că nu merge centrala 😁 .
Și când mă gândesc că deabea s-a apucat de treabă, mă ia groază…dar mă consolez liniștit, fiindcă afară nu e iarnă.
Trăiască Dorel cu chipul lui de român împlinit, plin de fericire !
Provocați-mi o altă stare.
Vă rog!

Lasă un răspuns