Cât de norocos…

Cât de norocos poți fi uneori.

Cu ceva timp în urmă, lucram la un celebru casino….nu-i dau numele fiindcă nu se cade
….Metropolis (nu m-am putut abține 🙂 ).
Întâmplător, m-am nimerit să fiu la toaletă în același timp, cu bucătarul șef.
Napoletan nebunu’ 🙁 .
În timp ce mă spălam pe mâini la baie, șeful bucătarilor, a ieșit furtunos pe ușă, în aplauzele apei ce curgea in urma lui din bazinul wc-ului, îndreptându-se grăbit spre locul lui de muncă și anume, spre bucătărie.
– Eee…probabil că omu’ era în criză de timp și de aia nu s-a mai oprit pt.a se spăla pe mâini, după ce și-a făcut nevoile!
S-o spăla la el în bucătărie…mă gândeam eu ca prostu’.
Da’ de unde.
Filmul s-a repetat de nenumărate ori și mai toți îi luaseră seama, chiar și femeile de servici, care se uitau scârbite la el.
Nimeni nu putea trece neobservat pe langă mine sau colegii mei, pt.simplul fapt că toaleta era foarte aproape de postul de nostru de pază.
Ăsta era tabietul lui.
O fi fost superstițios broscaru’, ca mai toți cei ce se prelindă zilnic prin casino-uri 🙂
Văzând asta, m-am bucurat pt.prima dată de când eram acolo, fiindcă nouă, personalului, ne interziseseră să mai mâncăm acolo.
Decât să mai dea angajaților, mâncarea care rămânea, conducerea de lingăi prefera să arunce totul la gunoi.
Se făcuseră șobolanii cât pisicile.
De teama lor, bietele feline, ajunseseră să evite îngrozite acea zonă.
Revenind la bucătar, nu cred că era rău intenționat, dar sunt convins că, ori avea boală pe clienți, de nu se spăla niciodată pe mâini, după ce își făcea nevoile, ori, cine știe…asta era secretul unor bucate gustoase.
Dracu’știe!
Napoletanul șef al bucătăriei, era foarte apreciat, chiar și de către chinezi, faimoșii mâncători ai tot ce mișcă prin natură.
Meniul zilnic era bun, gurmanzii mulțumiți nevoie mare.
Se vedea pe fețele pline de satisfacție ale clienților, că mâncarea era pe placul lor.
Pofticioși, mâncau zgomotos tot ce era în farfurie, ca niște copii nemâncați, după care se ridicau zâmbăreți de la masă.
De la o vârstă, e greu să înveți porcul să mănânce cu furculița.
Parcă erau vorbiți…majoritatea își mângâiau burta râgâind, lingându-se tacticos pe degete de parcă n-ar fi auzit în viața lor de șervețele.
Își sugeau satisfăcuți măselele, semn că erau mulțumiți și fericiți la maxim pt.festin 🙂 .
Ce mai, niște lorzi 🙂 .
Asta înseamnă să ai har.
Bucătarii buni, atrag oamenii asemeni lor 🙂 .

Lasă un răspuns