Onoarea…

Onoarea e ca virginitatea.
Odată pierdută, e pt.totdeauna.

De când am plecat pe drumul vieții…

De mici, de când am plecat pe drumul vieții, am început să ne facem prieteni în funcție de împrejurări, de conjunctură, de nevoi.
Cu unii s-au legat nişte legături trainice, pe alții i-am uitat fără nici cel mai mic regret sau apăsare.
Anii au trecut iar viața ne-a purtat pe fiecare în direcții diferite, pe căi neştiute.
Sita s-a cernit…mulți au fost…puțini au rămas.
De mulți sunt mândru, de puțini sunt dezamăgit…şi asta pt.că încă mai cred în bunătatea şi în sinceritatea oamenilor.
Puțin dar Bun e preferabil lui Mult şi Prost!
Esențele tari se țin în sticluțe mici 🙂
Iubiți oamenii simpli și nu vă mai complicați cu nimic inutil viața.

Dragostea înseamnă…

Dragostea înseamnă linişte sufletească, respect, încredere, înțelegere reciprocă și fericirea dată de bucuria de a trăi liniștit alături de cel iubit.

Grija prostului…

Conform proverbului…

,,- Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!”

….deci, în concluzie….

Grija prostului pt.noi, nu îl face nemuritor și nici nu învie câinele mort de drum lung.

Prostul…

Prostul nu are decât limite.

O femeie…

O femeie urâtă se poate aranja cu grije pt.a deveni frumoasă.
O femeie frumoasă nu poate fi niciodată urâtă.
Ea nu poate fi urâțită decât de către un caracter murdar.

Lasă-i pe alții…

Chiar dacă faptele confirmă, lasă-i pe alții să-ți dea valoare.

Mediul familial…

Mediul familial este laboratorul unde se pregătesc bazele vieții.

Scrisă în 2015…

Ceva…fără prea multă rimă, scrisă acum fix 4 ani.

Era o vreme…
Nu demult
Când ne priveai pe toți râzând.
Deși nimic nu-i veșnic
Și totu-i trecător,
Tu ne zâmbeai ades
Acid și sfidător.
Cu timpul nu-i de glumă,
Căci trece repejor
Şi chiar de nu-ți doreşti,
Nu îți va fi ușor,
De Ziua Judecății nu poți să te ferești.
De tot răul făcut,
Nu vei scăpa ușor,
Căci firma ți-a căzut,
De ea îți va fi dor.
Vegheai mereu de sus,
Precum un Dumnezeu
Și nu-ți imaginai
Să cazi din locul tău.
E greu să-i poți privi de jos
În ochi, pe cei de rând,
Dar roata se întoarce
Și-ajungi iar pe pământ.
Poți numai să visezi,
La luxul ce-ai avut
Și să te consolezi
Cu tot ce-ai petrecut.
Speranțele-s deşarte…
Minciuni în miez de noapte…
Detenția nu-ți place,
Orgoliul nu te lasă,
Nici gura nu-ți mai tace
Și te gândești acasă.
Te panichezi de moarte
Și vrei în libertate,
Ne strigi că eşti bonlavă,
Plângând ca o miloagă,
Că ai copii acasă, un soț și-o mamă dragă.
Te-ntreb,
aşa în doară…
– Când tu aveai putere
Și furai milioane,
Ştiai că ai copii și eşti bonlavă tare?

Monicăi Iacob Ritzzi

Oamenii sunt niște ființe destul de complexe…

Oamenii sunt nişte ființe destul de complexe şi complicate, cu reacții multiple.
Oamenii pot trece inexplicabil de la o stare la alta, funcție de educație, pregătire şi intelect.
Oamenii sunt mult mai capabili să facă rele decât pot face bine.
Sunt avantajați de inteligență şi-atât.
Instinctul animalic nu este mort în nici un individ şi nici nu cred că va putea dispărea vreodată.
Nimic nu este ceea ce vrea să pară. Totul nu este decât o himeră, o iluzie, o minciună…nici măcar frumoasă.
Lumea întreagă e o junglă sălbatică şi nemiloasă ce îşi cere tributul neîncetat.
Ce tari supraviețuiesc, cei slabi trăiesc îngroziți în umilință sau mor.