Mămăliga…

Mămăliga o mănâncă deopotrivă și oamenii și câinii, așa că ai grije pe ce colț al mesei o pui 🙂 .

Fiecare…

Fiecare trebuie lăsat să moară fericit în mediul lui.
Peștele în apă, leul în junglă, prostul în mocirla în care a trăit .

Azi spre deosebire de ieri…

Azi spre deosebire de ieri, am întâlnit mai mulți proști decât ataltăieri.
Dacă trag linie și fac o socoteală, adunați la un loc, sunt de cinci ori mai mulți decât în toată săptămâna trecută.
O fi ceva în aer ?

Trăiască România…

Unul te-njură, altul se supără, unul se crede superior, altul e idiot…de fapt, mai toți sunt niște frustrați, nemulțumiți, stresați la maxim…cu priviri bovine și triste, cu umerii apăsați de grijile cotidiene.
Așa a ajuns iubitul nostru București, altădată mândria țării și a lui Ceaușescu, Orașul Închis, Orașul lnterzis…în care nu puteai locui decât în gazdă sau eventual la cămin, dacă nu aveai buletin de Bucale.
Orașul cu a doua construcție ca mărime din lume, Micuțul Paris din perioada interbelică a devenit dintr-odată capitala nervilor inutili, a corupților, a paznicilor, a taximetriștilor, a curvelor de la colț de stradă și a pițipoancelor devenite peste noapte vedete tv.
A devenit rampa de lansare a manelelor și a târfelor transformate subit în doamne, tărâmul drogurilor proaste și ieftine, a etnobotanicelor ( susținute din umbră ), a casino-urilor, a farmaciilor dubiose, a băncilor falimentare, a clădirilor fără bun gust, a cokalarilor, a kitsh-ului la tot pasul 🙁 .
Bucureștiul a devenit căminul tuturor, mama răniților, Capitala Speranței.
Km 0 al corupției.
Orașul în care s-a născut minciuna.
București ora exactă, unde vine lumea toată.
Speranța nu lasă oamenii să moară liniștiți, cucuveaua cântă de mulți anil la Cotroceni, Casa Poporului nu a fost, nu e și nici nu va fi vreodată a poporului, ci a lor, a celor ce ne conduc.
Trăiască România!

Cine uită…

Cine uită tot ce a fost frumos, merită să trăiască urât.

Săracu’ se mulțumește cu puțin…

Săracu’ se mulțumește cu puțin, bogatul nu se mulțumește niciodată cu ce are, întotdeauna vrea să aibă mai mult ca toți.

Folosește-te de oameni…

Folosește-te de oameni până la limita bunului simț.
Ce faci peste, e lipsă de omenie.

Nu căuta să păcălești pe nimeni…

Nu căuta să păcălești pe nimeni.
Plătește-ți datoriile și fă-i pe alții datori.

Nici nu aș putea spune…

Nici nu aş putea spune ce anume mă deprimă mai tare…plictiseala cotidiană, vremea, faptul că totul e gri, lipsa soarelui, prietenii, rudele, colegii ?!
Planșa e mult prea mare şi nu mă pot hotărâ spre ce să înclin balanța.
Mi-e dor de toți ce dragi pe care i-am pierdut și nu se vor mai întoarce niciodată, mi-e dor să-mi regăsesc zâmbetul de altădată, mi-e dor, mi-e dor de multe.
Are cineva vre-o explicație pt.dor?
Îmi poate spune cineva cu exactitate de unde vine, de unde a apărut, unde stă, unde se-ascunde, cu ce se tratează?
De ce trebuie să-l suportăm mereu?
Nu îmi trebuie multe lucruri ca să trăiesc închis în mine.
O pot face cu puține deşi nu mă pot lăuda că-i plăcut.
Viața ne-o putem face uneori aşa cum ne-o dorim.

Când vom înțelege…

Când vom înțelege că suntem singuri pe lume, atunci ne vom da seama cât de mult timp am pierdut pt.alții.