Prima mea poezie…

Balada unui fulg de nea…

Din înaltul cerului,
În vuietul cerului,
Cădea și nu se prea
Un mic fulg de nea.

Pe pământ pân’ ajungea,
Să se-aștearnă ca manta
În aer el se jelea,
Din ochi lacrima-i curgea,
Inimioara-i încălzea
Și încet, el se topea.

Se-nmuia și-așa zicea :
– larna grea, e mama mea,
Vin și eu când vine ea!

Pe locul unde-a căzut,
A crescut un ghiocel,
Alb, frumos și ghidușel
Ca un pui de porumbel.

Sinel

…1978

Lasă un răspuns