În așteptarea verii…

Verdele se contopise
Cu toate culorile lumii.
Primăvara târzie,
Plină de splendoare,
Pregătea terenul verii ce avea să vină.
Vântul amăgea norii,
Purtându-i de colo-colo
Ca pe niște pufoși fulgi de păpădie.
Păsările erau din ce în ce mai pline de voioșie, viață și putere.
Natura îi mângâia pe toți,
Cu lucrurile ei frumoase.
Soarele, arzătorul soare,
Cu greu se hotăra să apună.
Luna era prea mică în fața sa,
Iar el, domina totul prin strălucirea lui,
Chemându-i zâmbitor pe toți,

La o poftă nebună de viață.
Se apropia vara
Cu pașii ei mari,
Vestind fiesta.
Doar ploaia era singura

Ce-i putea strica socotelile, urâțind-o 🙁 .

Lasă un răspuns